RSS

O femeie pentru 60 de minute

26 Mar

409-femeieEle există, ele sunt marfă, pentru ele sunt cumpărători în fiecare zi şi mii de bărbaţi le plătesc cu ora. De obicei, societatea le condamnă, fără să se întrebe ce fac, de ce fac şi cine le-a determinat să presteze astfel de servicii.

Julia şi Alisa sunt două surori care practică prostituţia de câţiva ani. Sora mai mare, Julia, are aproape 30 de ani, iar cea mai mică, Alisa, 22. Sunt plăcute la aspect, destul de amabile şi timide în explicaţiile pe care le dau despre profesia lor. Provin dintr-o familie numeroasă, în care nevoile şi sărăcia nu le-au prea ocolit. Au ajuns să presteze astfel de servicii nu din întâmplare.

Julia a fost traficată la vârsta de 16 ani, când a şi fost abuzată sexual. Atunci, timp de 5 ani, a fost forţată să întreţină relaţii sexuale cu sute de bărbaţi, fiind cumpărată şi vândută prin zeci de subsoluri, baruri, fiind transportată prin toată Europa. Primea o tartină pe zi, dar şi asta uneori din resturi. După ce a revenit acasă, i-a fost greu să înceapă un alt mod de viaţă. Trebuia să se întreţină, dar nu avea prea multe posibilităţi. Singura soluţie era să continue munca pe care o prestase în ultimii ani. Şi sora mai mică nu o ducea prea bine. O părăsise bărbatul cu doi copii. Alisa spune că aşa a ajuns nemulţumită şi dezamăgită de bărbaţi.

Bărbaţii caută «odihnă»

Cele două surori locuiesc sub acelaşi acoperiş. «Când ne sună bărbaţii şi ne invită la «odihnă», noi le spunem din start că suntem două. Plecăm câte una doar când sunt clienţi permanenţi», spune Julia. «Taxiul care este trimis după noi ne aşteaptă la marginea satului, ca să nu dăm de bănuit vecinilor. Doar mama cunoaşte adevăratul nostru «serviciu», pentru că stă cu copiii noştri cât suntem plecate».

Fac parte din elită, asta înseamnă că au de furcă cu bărbaţii din înalta societate: şefi de restaurante, avocaţi, poliţişti, recent, o achiziţie mai colorată — feţe bisericeşti. Sunt atenţionate să nu divulge funcţiile acestora. «Când aflăm întâmplător despre profesia vreunui client, suntem prevenite de ei că vom avea probleme mari dacă află cineva. Aşa că… limba după dinţi. Când le facem masaj, ne dăm seama ce statut au după spatele încovoiat, dar mai sunt şi alte semne».

Clienţii lor, aproape toţi, sunt căsătoriţi. Aceştia le explică că soţiile nu le îndeplinesc fanteziile sexuale, de aceea le solicită pe ele. Fetele cunosc riscurile unor infecţii şi poartă prezervative cu ele oricând. Pot deservi câte trei clienţi pe zi, uneori ajung la cinci. Taxa pentru o oră e de 350 de lei per client.

«Dacă trebuie să deservim, de exemplu, cinci clienţi la saună, atunci fiecare achită această sumă», explică ele matematica vânzării de servicii intime. Dar prima regulă e «Banii înainte!». Pentru că au avut întâmplări când clientul a plecat fără să plătească. Clienţii care se comportă neadecvat, care sunt agresivi sau refuză să plătească, sunt introduşi în lista telefonică a fetelor cu nume foarte specifice, şi pentru ei ele nu mai au niciodată nimic de oferit.

Locul de întâlnire cu amatorii de servicii sexuale sunt saunele. «Noi alegem deja de ceva timp una şi aceeaşi saună. Înainte de a ne porni, sunăm administraţia şi întrebăm pentru câţi clienţi au rezervat-o. Fiindcă uneori suntem invitate la un număr de clienţi, iar când ajungem acolo, găsim mai mulţi». Atunci când la saună sunt prea mulţi bărbaţi există şi riscuri. Au avut un caz când au trebuit să dea bir cu fugiţii. «Unul era în plus. I-am spus că nu intră în program. A început să urle la noi. Am fugit pe uşă cu hainele în braţe, bine că era vară şi noaptea», spun surorile râzând. «Nu ne place să ne certăm cu ei, dar dacă nu le convin regulile noastre, aplicăm un limbaj mai indecent şi plecăm», explică ele regulamentul de lucru.

Parola — numele fiicei

«Majoritatea clienţilor sunt permanenţi. Dacă ne apelează vreun necunoscut, trebuie să spună din start o parolă (e numele fiicei mele), să fim sigure că nu vom păţi nimic. Astfel ne dăm seama dacă merită să ieşim sau nu», povesteşte Julia.

Aleg saunele, deoarece în apartamente au avut întâmplări neplăcute. Ultimul incident a fost cu un poliţist din Făleşti. «Vroia să-şi bată joc de mine. Şi ce dacă sunt prostituată? Nu-mi place când bărbatul se comportă ca un bădăran. Eu l-am refuzat şi pentru asta a încercat să mă lovească cu scaunul în cap. Mi-am scăpat pielea sărind pe fereastră. Era la primul etaj. Oamenii legii sunt cei mai agresivi», povesteşte sora mai mică. Totuşi, ele susţin că agresivitatea bărbaţilor e un fenomen rar. Unii chiar le felicită de toate sărbătorile.

Tinerele spun că nu e vorba doar de sex. Uneori fac «consultaţii psihologice» sau doar masaj. «Mă dor mâinile, dar n-am încotro, că banul merge», spune Alisa. Unul dintre clienţii permanenţi are 180 de kilograme şi le comandă pe ambele concomitent. Ele au porecle pentru cei mai speciali: «Tremurici», «Rîîî», «3 minute». Sezonul cel mai productiv este vara, iarna au mai puţini solicitanţi. Totuşi, câştigă decent – cu mai puţin de 1000 de lei nu intră în casă. Nu fac reduceri nici pentru clienţii permanenţi: «Nimeni nu-mi dă o torbă de produse să mă întorc acasă la copil», explică sora mai mare.

Preotul satului — la saună

Cazul cu preotul le-a şocat. “Într-o seară ne cheamă nişte clienţi la saună. Când am intrat, popa nostru din sat stă şi fumează pe un fotoliu. Mi-am ascuns ochii nu mâna şi mă gândeam să ies. Soră-mea, mai dezgheţată fiind, i-a zis: «Blagosloveşte-ne, părinte», iar el, de-acolo: «Vino, fiică, să te binecuvântez». A fost primul, din tot grupul, care s-a dat la noi. Când mă duc la biserică, nu-i sărut mâna, chiar dacă insistă. Într-un fel, îl înţelegem… I-a murit soţia», explică Alisa.

Nu beau alcool. Cel mult un pahar cu bere. Nu mai cred în această plăcere, căci au suferit destul. Julia, atunci când a fost traficată, a avut un an de abuz de alcool, altfel nu ar fi putut accepta tot ce i se întâmpla. A ajuns să guste şi droguri. «A fost un caz când un poliţist mi-a pus în băutură un praf fără să ştiu. După câteva minute vroiam să zbor şi să mă arunc pe fereastră, nu înţelegeam ce se întâmplă cu mine. Poliţistul era din Chişinău», povesteşte fata.

Julia doreşte să-şi refacă viaţa, iar fata ei, de doar 8 luni, să nu treacă prin ce a trecut ea. «Eu nu-mi sărut fata, nu pot să fac asta. Iar peste câţiva ani, când o să-mi vină soţul din închisoare, am să opresc tot calvarul acesta şi tot atunci am s-o pup».

Ceea ce face e doar o muncă temporară, crede ea. “Ştii, am aşa o silă de bărbaţi, fiecare te atinge cum vrea el, îi simţi mirosul de transpiraţie, carnea tremurând. Pentru mine ei nu sunt decât o mobilă. Şi banii lor sunt murdari. Nu pot uita prin ce am trecut când eram traficată. Nu-ţi poţi imagina ce-am văzut eu. Câte 50 odată. Mă mir că încă nu m-am sinucis. Mai am o fată de 9 ani în Georgia, mi-au luat-o când eram vândută, dacă o s-o văd vreodată, înseamnă că viaţa asta a avut cât de cât un sens pentru mine», spune Julia plângând.

Alisa visează şi ea la o altă profesie. Nu mai vrea să-şi mintă permanent copiii că se duce de fiecare dată la magazin. «Când mă întorc noaptea târziu, întotdeauna le aduc ceva gustos. La grădiniţă, când au avut concert de Anul Nou, cel mai mare a recitat cel mai frumos poezia din grupă, atunci mi-au dat lacrimile».

Rugămintea fetelor

Au şi o rugăminte. «Te rugăm, când ai să scrii despre noi, să nu uiţi să spui ca nicio fată să nu facă aşa ceva. Nu e bine».

Psihologa Lina Osoianu consideră că fetele care au ajuns să presteze asemenea servicii au avut anterior careva traume legate de abuzul sexual. Ea spune că 40% dintre tinerele care prestează sex comercial au fost victime ale incestului sau violului la vârste fragede. «Traumele acestea produc dereglări de personalitate. Fetele se simt murdare, inutile. Acceptă să facă sex pentru o singură motivaţie – banii». Doar 20% dintre tinerele de acest fel pe care le-a cunoscut au reuşit să se reintegreze şi să-şi găsească o altă muncă. «Aceste tinere simt bariere foarte puternice pentru a se reintegra, şi cedează foarte uşor în faţa dificultăţilor şi a unui nou mod de viaţă, care le este necunoscut». Psihologa mai explică că aceste tinere au o frică permanentă să nu fie recunoscute, privite straniu.

Art. 89 din Codul Contravenţional al RM prevede răspunderea pentru practicarea prostituţiei, însă până în prezent legislaţia R. Moldova, inclusiv Codul Contravenţional, nu conţin nicio definiţie a prostituţiei, care ar explica clar ce înseamnă practicarea prostituţiei şi ce acţiuni/inacţiuni ar trebui pedepsite. Norma contravenţională reflectată în acest articol nu corespunde art.7 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

PS. Numele tinerelor au fost schimbate pentru a le proteja identitatea.

Sursa: http://www.zdg.md/social/o-femeie-pentru-60-de-minute#more-57023

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: